Rețeta fericirii

Despre oameni care se abat în mod voit de la ea, despre identitate și puncte de reper, și despre vată de zahăr vara în parc

Rețetă de viață : “Întâlnești persoana perfectă, te căsătorești cu ea, cumperi o casă, faci unul, doi copii, adopți eventual și un câine sau o pisică, și apoi îți construiești întregul univers în jurul acestui nucleu indestructibil.”
Iar cei din jur adaugă “și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Unii zâmbind, alții cu amărăciune, privind înspre propria lor poveste care, deși părea că urmează cu sfințenie toate etapele rețetei enunțate mai sus, nu pare să îi facă fericiți. Dar acesta este un lucru pe care aveam să îl înțeleg mult mai târziu.
Să revenim însă la acel nucleu aparent indestructibil, și mai ales la viața ce se construiește în jurul lui ca vata de zahăr ce se înfășoară în jurul unui băț vara în parc. Eu mi-am construit mereu relațiile în acest fel. De fiecare dată eram convinsă că am găsit acel suflet pereche mult căutat, de care mă agățam cu toată ființa, căruia îi dăruiam tot ceea ce sufletul meu era capabil să ofere, până la ultima picătură, până la ultima lacrimă adesea. Mă pierdeam complet într-un noi, redefinindu-mă de fiecare dată în raport cu celălat, dar mai ales în raport cu așteptările mele față de celălat. Read More

Oamenii nu se schimbă

Despre note, melodii, zone de confort, alinieri de planete și fericire

“Care este diferența dintre ea și mine ?”
Ea era o prietenă îndrăgostită iremediabil de un el al cărui model de relație erau mai multe relații în același timp. Visul ei era să îl schimbe pe el. El, ca orice om, nu avea nici cel mai mic gând de a se lăsa schimbat.
Eu eram îndrăgostită iremediabil de un alt el. Înalt, cu ochii verzi. Care mă admira, mă strângea în brațe, dar nu mă iubea. Cel puțin nu așa cum aș fi vrut eu.
“Care este diferența dintre ea și mine ?”
“Tu nu încerci să mă schimbi.”
Am încuviințat.
Asta pentru că știam că oamenii nu se schimbă. Și mai ales oamenii nu se schimbă pentru alți oameni. Avem cu toții o zonă de confort. În care ne simțim în siguranță. Din când în când însă, apare ceva, sau cineva, care ne provoacă la un dans în afara acestui spațiu cunoscut. Cineva care reușește să atingă anumite coarde în interiorul ființei noastre și să le facă să vibreze. Și poate chiar să formeze note, care să se așeze frumos într-o melodie armonioasă. Iar atunci, fără să ne dăm seama, zona noastră de confort se întinde imperceptibil pentru a îngloba aceste noi tonalități. Iar melodia lor devine parte integrantă din noi și din noua noastră zonă de siguranță.

Read More