Mamaia

Despre iubire, cartofi prăjiți, copilărie și de ce îmi place să mănânc pe jos

Mamaia se plimba mereu goală prin casă. Era o femeie mare, plină. Plină de mese copioase, plină de povești, plină de râsete zgomotoase, plină de contradicții, plină de iubire.
Stăteam după-amiezile pe jos, pe o rogojină, și visam cu ochii deschiși la un viitor ce avea să vină din păcate numai pentru mine. Voiam să deschidem un restaurant, sau, mamaia îmi zicea, când o să ai copii eu vin la tine să ți-i cresc și să fac de mâncare; mă iei cu tine. O strângeam în brațe și îi promiteam că vom fi mereu împreună.

Read More