La Part de l’autre

Despre fragilitatea condiției umane, secunde care schimbă cursul istoriei omenirii și aripi de fluture

La Part de l’autre (Adolf H. Două vieți – Editura Humanitas) este o lecție extraordinară asupra fragilității omului în fața a tot ceea ce îl înconjoară. Ne aruncăm în brațele vieții plini de încredere împinsă uneori până la un fel de îngâmfare specifică adolescenței. Ne credem semizei și ne mândrim că avem lumea întreagă la picioarele noastre, și un viitor întreg de scris. Însă realitatea este mult mai complexă și mai crudă decât o crezusem.

Adolf, geamănul pornit pe drumul de a deveni pictor, are o mie și una de certitudini. Pe care le va pierde brutal, una după alta, în confruntarea cu viața. Întâlnirea cu Freud îl umilește și îi arată că gândurile sale mărețe sunt de o simplitate trivială. O nouă umilire sunt și întâlnirile cu Stela, pe care nu reușește să o înțeleagă. Dar din acest moment, loviturile pe care le primește devin lecții și începe astfel un proces de învățare și de adaptare de care dublu său, Hitler, pare incapabil. Războiul îl pune față în față cu moartea, cu suferința, și îi arată într-un mod cumplit de brutal că toate adevărurile pe care le considera absolute nu mai au nici un sens. Descoperă însă că prietenia este mult mai de preț ca iubirile sale trecătoare, și că omul este atât de fragil și atât de minunat în goliciunea și simplitatea sa. Că supraviețuirea cu orice preț este până la urmă singurul țel al ființei umane, și că orice altceva nu mai are nici o valoare față în față cu amenințarea iminentă a morții.
După război urmează confruntarea cu dragostea, aceea adevărată, apoi cu dispariția ei, prilej cu care alte certitudini îi sunt zdruncinate din temelii. Iar în locul lor se instalează din ce în ce mai mult un fel de pace sufletească, de calm, care nu se poate naște decât din acceptarea propriei condiții umane și a fragilității și a caracterului ei efemer. Nu este vorba o înfrângere, ci de o maturitate dobândită printr-un proces îndelungat de învățare și de adaptare.
Mergând alături de Adolf pe frontul războiului, dar și al vieții, înțelegem cât de relative sunt anumite adevăruri pe care le credeam fundamentale, și cât de ușor putem pierde totul. Și că până la urmă, distanța dintre eșec și reușită este de o fracțiune de secundă. Și că nu avem nici un control asupra anumitor momente care se dovedesc a fi decisive în evoluția noastră. Poate de aceea continui să folosesc titlul original când vorbesc desprea această carte. La Part de l’Autre, partea celuilalt, este chintesența acestei idei atât de simple și totuși atât de complexe : adesea în viață trebuie să știm să acceptăm că anumite lucruri ne scapă complet de sub control. Și că o secundă aparent fără nicio importanță poate schimba cursul istoriei omenirii. Ceea ce îmi amintește de superbă metaforă din teoria haosului, cunoscută sub numele de “Efectul fluturelui” (The Butterfly effect) : “Does the flap of a butterfly’s wings in Brazil set off a tornado in Texas ?” – Oare bătaia aripilor unui fluture în Brazilia poate declanșa o tornadă în Texas ?
Odată ce acceptăm acest concept înfiorător ne dăm seama nu numai de fragilitatea noastră, dar și de imposibilitatea de a schimba traiectoria impusă de un anumit “ceva“ de care nici măcar nu avem cunoștință. Putem alege cum reacționăm, ne putem ridica oricât de jos am fi, ne putem lupta, dar aplicabilitatea tuturor acestor concepte este până la urmă limitată de anumite reguli înscrise poate undeva adânc în codul nostru genetic, sau restricționată de alte evenimente pur arbitrare. În ambele cazuri, puterea noastră este ceva relativ, nu absolută. Suntem, încă o dată, superbe creaturi fragile, în căutare de certitudini inexistente, și prizoniere a propriei noastre definiții.
*
La o primă lectură, acum aproape zece ani, am sorbit cuvânt cu cuvânt evoluția celor două personalități duale, Adolf și Hitler, surprinse din punctul “care a schimbat istoria omenirii” : respingerea, sau acceptarea acestuia la Academia de Arte Frumoase din Viena, pe 8 octombrie 1908.
Acum câteva luni m-am întors în Austria anilor 1900, și impactul acestei a doua lecturi a luat proporții inimaginabile. Poate că a fost faptul că povestea centrală îmi era deja cunoscută, sau poate momentul și-a jucat rolul său, fiind și eu la rândul meu într-un moment de răscruce din viața mea.