Mersul, antidot împotriva tristeții

Despre pași spre liniște, cărți, cuvinte care oferă noi perspective și o alternativă la plânsul de milă

Într-o zi m-am apucat să merg. Mi-am pus căștile pe urechi, am dat drumul la un podcast și am pornit. Fără țintă, fără nici un obiectiv precis.
Eram într-un impas. Priveam în urmă și vedeam toate răscrucile la care aveam sentimentul că o luasem pe calea greșită. Priveam în față și nu reușeam să întrezăresc un alt drum decât cel pe care mă simțeam prizonieră.
Am început să merg ascultând podcast-uri ca să înăbușesc urletele din sufletul meu, și zgomotul tutoror frustrărilor acumulate. Îmi trebuia ceva care să mă ajute să uit de mine. Și a funcționat ca un drog. La început câteva minute, apoi o oră, apoi zece mii de pași, opt kilometri, zece kilometri, am terminat un podcast, am trecut la altul, apoi am descoperit cărțile audio, iar într-un sfârșit mi-am dat seama că se produseseră două schimbări fundamentale cu mine.

Unu. Găsisem un antidot împotriva tristeții.
Tata îmi spune mereu : Când nu știi ce să faci, fă ceva. Este foarte ușor să stăm într-un colț și să ne plângem de milă. Cel puțin pentru mine, tentația de a mă încolăci în jurul propriei suferințe, și a mă lăsa pradă gândurilor negre este mereu prezentă și extrem de îmbietoare. Acum, când am astfel de momente, mă ridic, îmi pun căștile în urechi și merg. Și știu că inevitabil, la un moment dat, toate gândurile frenetice și dezordonate vor începe să se potolească, să se așeze, să își piardă încetul cu încetul din intensitate. Cele cu adevărat importante își vor face drum la suprafață, iar restul vor amuți, măcar cât durează mersul.
Nu știu dacă este doar vorba de endorfine sau alți hormoni simpatici pe care creierul îi secretă la efortul fizic. Mai avusesem tentative de mers, sau de alergat și în alți ani, dar fără succes. Ceea ce a făcut și face în continuare diferența sunt lucrurile pe care le ascult când merg. Și asta mă aduce la a doua schimbare.
Doi. Descopeream lumi extraordinare și mă descopeream pe mine.
Înainte de primele podcasturi eram singură cu gândurile mele. Aveam o viziune asupra lumii, temeri, frici, și multă deznădejde. Eram într-o situație pe care o suportam, spunându-mi că într-o zi voi avea curajul să mă eliberez. Dar acel într-o zi rămânea vag și nedefinit. Primele podcasturi pe care le-am ascultat vorbeau despre oameni ca mine, față în față cu viața, despre soluții concrete, despre idei și concepte în care mă regăseam sau care, din contra, îmi arătau o altă perspectivă. Toate aceste descoperiri m-au ajutat să îmi văd propriile probleme și dificultăți din alte unghiuri. Am înțeles că oricât de încurcată și inedită mi se părea propria situație, undeva, cineva s-a confruntat cu siguranță cu ceva similar. Am început să întrezăresc soluții, sau măcar idei pe care mi le-am apropriat și din care mi-am făurit apoi propriile mele unelte care să mă ajute să depășesc momentele complicate.
Pasul următor au fost cărțile audio. Am început cu beletristică, apoi am trecut la cărți de autoeducare, pe care înainte nu reușisem niciodată să le citesc. Dar în mod audio experiența era complet diferită, era ca și cum participam la un curs.
Acum merg zilnic. Mi-am făcut o rutină, am câteva drumuri pe care le cunosc atât de bine încât îmi pot elibera complet mintea și mă pot concentra doar pe ceea ce ascult. Jonglez între beletristică, cărți de autoeducare și podcasturi în funcție de gradul de oboseală sau de tristețe. Și ori de câte ori mă simt depășită de un sentiment sau de o situație, îmi pun căștile pe urechi și ies afară. Și merg. Și știu că până la urmă voi găsi o soluție, sau că cel mai adesea problema își va pierde intensitatea, și, încetul cu încetul va dispărea.
Iar dacă nu, măcar am făcut altceva decât să stau în fund și să îmi plâng de milă.

Podcasturi preferate :

George Bonea – Acum fac asta

reMind – Arta schimbarii

In your feelings


Lista completă a antitodurilor despre care am scris:

One thought to “Mersul, antidot împotriva tristeții”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *