Nu suntem niciodată doar o carcasă

Frânturi de gânduri despre momente trecătoare, ce par eterne. Și despre puterea unui zâmbet. Și despre mere.

Acest măr a fost mâncat de furnici sau de alte creaturi minuscule cu dinți ascuțiți și apetit feroce. A rămas din el doar o carcasă goală și gârbovită. Dar atât de interesantă !

Privind-o, m-am gândit inevitabil la faptul că toți avem perioade în viața noastră când ne simțim ca acest măr, goliți de speranță, fără repere, fără poftă de viață, aplecați asupra propriei ființe, lipsiți de curajul de a privi înainte. Dar chiar și în aceste momente, suntem și rămânem, niște ființe extraordinare, cu o poveste de spus. Oricât de greu ne-ar fi, vom putea regăsi întotdeauna forța de a zâmbi, de a întinde o mână cuiva, de a imagina o altă perspectivă. Oricât de sumbră ne-ar părea realitatea ce ne înconjoară la un moment dat, trebuie să ne amintim că vom fi întotdeauna deosebiți în ochii cuiva, și că avem în noi tot potențialul necesar pentru a intra în rezonanță cu alte alte suflete atunci când momentele potrivite se vor ivi.
Toate momentele sunt trecătoare. Și cele frumoase, dar și cele care ne golesc ființa. Important este să nu abandonăm, să credem în noi și în puterea noastră de a ne deschide sufletul, de a aduce un zâmbet pe chipurile celor din jur. Iar un zâmbet este doar un punct de plecare …
Iar până ne vom regăsi strălucirea, și forța de a crede în noi și în viitor, un cappuccino fierbinte poate măcar să însenineze o dimineață ploioasă !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *