Etichetă: suntem ființe extraordinare
Nu suntem niciodată doar o carcasă
Frânturi de gânduri despre momente trecătoare, ce par eterne. Și despre puterea unui zâmbet. Și despre mere.
Mamaia
Despre iubire, cartofi prăjiți, copilărie și de ce îmi place să mănânc pe jos
Plimbările cu mașina, antidot împotriva tristeții
Despre drumuri nebătătorite, vechi dacii, încăpățânare și diferite puncte de vedere
Corpul meu, inamicul meu numărul unu
Despre lupte fără sens, margini de prăpastie, mâini întinse, și aliați regăsiți
Stop fixing your body, it was never broken.
Antidoturi împotriva tristeții
You’ve got to get yourself together
You’ve got stuck in a moment
And now you can’t get out of it
…
It’s just a moment, this time will passU2 – Stuck in a moment
Învață-mă cum să fiu singură
Despre ecuații fără soluții, puncte de reper, universuri și singurătatea ca antidot al singurătății
Am privit-o și am zâmbit. Habar nu aveam cum.
Povești cu oameni înalți
Despre iubiri care se termină, vină, acceptare, și un cappucinno cu mult prea mult zahăr
I can’t take my mind off you
I can’t take my mind
My mind, my mind
‘Til I find somebody newDamien Rice – The Blower’s Daughter
A fost odată ca niciodată, sau punctul din care totul a început
L-am privit buimacă. Era serios.
Tocmai îi povestisem râzând că peste vreo zece – cinsprezece ani lumină îmi voi părăsi sufletul pereche pentru un tânăr și vom pleca amândoi să străbatem statele unite în lung și-n lat. Sufletul care nu mai era de mult pereche, și alături de care mă simțeam dureros de singură.
“Ba da. Poți. Îți închiriezi un apartament, îți iei lucrurile și pleci. Dacă nu ești fericită, pleacă.”
M-am prăbușit. Fizic și psihic. Ceea ce îmi spusese era de o simplitate atât de crudă, atât de brutală încât am simțit literalmente că îmi fuge pământul de sub picioare. M-am aștezat pe jos și am început să plâng.